DOMNUL A

    Oraşul devine foarte tăcut când domnul A

se plimbă pe străzile lui.  

O reculegere apasă inert pe acoperişuri,

pe blocurile izolate termic ca un nămete apocaliptic. 

Ciorile îşi sugrumă croncănitul isteric

iar copiiincetează brusc hărmălaia.

 

Timpul încremeneşte cu un genunchi îndoit

pe trotuarele lumii,

Ca-ntr-un proiect neterminat.

 

Avioane plutesc cât pot ele de sus

şi dacă n-ar lăsa urma aceea

ca dâra pe calc a unui rotring alb,

ai zice că s-a instituit interdicţie la Zbor prin Europa.

 

Cam asta e atmosfera la noi

când domnul A iese din blocul lui,

cu praful de stele sclipindu-i pe mâini

şi face un semn aproape imperceptibil

spre un anumit geam termopan de vizavi, 

prevăzut cândva cu doi ochi albaştri.

Apoi, pleacă la o mică şuetă cu balcoanele,

grădinile şi scuarurile

ce urmează să sară de pe planşeta lui

direct în mijlocul vieţii cu patru dimensiuni.

 

Cetăţenii nici nu-l salută, să nu-i tulbure actul creaţiei.

Îl privesc strecurându-se printre axele iubirilor lui secrete,

cu privirea aţintită-ntr-un punct spre niciunde,

căutând perfecţiunea unghiului drept în lumea românească,

încă jenant de strâmbă,

unde numai el percepe proporţia de diamant

care face oraşul compatibil cu visele noastre.

 

Nimeni nu ştie cum scoate din praful timpului

case şi intersecţii şi poduri

pentru viitoarele zâmbete de copil

Şi pentru lacrimi de despărţire.

 

Cei care au privilegiul să-l vadă,

doar îşi şoptesc între ei:

lăsaţi-l într-ale lui când se plimbă.

E de-al nostru, e Domnul A, arhitectul,

singurul care cunoaşte

măsura vremurilor în spaţiul orizontal.

Şi chiar acum, ieşit din atelierul lui, 

sparge cercul plat, monoton, al rutinei

cu o verticală spre miezul secolului următor…

Alt vis, alte speranţe, altă amânare.

 

Domnul A cunoaşte toate secretele urbei,

ştie pe unde curg apele subterane ale dragostei,

temperatura granitului de care ne lipim tălpile vara,

spirala inversată a timpului,

reflexia ritmată a lunii în ferestre,

pulsul inimilor, respiraţia plantelor şi animalelor.

Inteligenţa unui sărut cu multe etaje…

 

În nopţile lui nedormite

modelează oţelul şi sticla

croind alte repere destinului urban, 

în subtila relaţie dintre un acoperiş în trei ape

şi o partitură romantică de amor.

Mintea lui extrage nuanţa vitală din cenuşiul betonului,

prefăcându-l în spaţii magice unde poţi respira

oxigenul zilei de mâine.

Totul în echilibru stabil.

 

Totul în echilibru stabil şi durabil.

Când păşeşte încovoiat sub poveri nevăzute,

Domnul A este mereu năpădit de muchii şi de volute.

 

Pe linia melodică a unei frecvenţe captată din cosmos,

aura sa împrăştie o lumină stranie, în unghiuri

care refac armonia liniilor de perspectivă,

din periferii până la barieră şi până dincolo de orizont,

întocmai fiinţelor umane aflate în sărbătoare.

 

Şi, pentru că de la el începe totul,

i s-a spus Domnul A

 

Într-un contract cu natura, domnul A

se frământă cum să aşeze mai bine liniile

aleilor pentru îndrăgostiţi

şi calculează atent raza anilor pentru cercurile din tulpina arborilor abia răsăriţi prietenos în alveolele de pe marginea străzii, pe diagonalele urbei.

 

Rolul domnului A pe Pământ este să pună în operă

cuvântul Acasă în echilibru stabil şi durabil.

El ştie că unde trăieşti, unde-nveţi să iubeşti,

Unde faci copii, unde-ţi bei cafeaua de dimineaţă,

acolo-i Acasă.

 

Nu oricine poate juca rolul domnului A

căci moda se schimbă, muzica se schimbă,

lumea se schimbă mereu şi mereu.

 

De aceea un prost nu poate juca rolul Domnului A

chiar dacă ştie şi el pe de rost ce înseamnă

taxe, mizerie, conducători idioţi, isteria mult prea fericiţilor, slujba, televizorul cât un perete, doamnele-ajută,

familia, impozitul pe maşină, fatalitatea românilor

şi defectele lor,

factura la gaze, amanta care-l înşeală, România frunzei şi România oaie,

sănătatea, colesterolul, dentistul, mâncarea cu euri, corupţia,

gropile din şosea, purcelul carpatin, serbările primăriei,

poeţii cu prea  multe cărţi, stresul traversării oraşului prin mocirla politicii.

 

Deşi trăieşte ca şi Domnul A în ţara care nu face                                                     niciun centimetru de autostradă din cauza unei familii de lilieci,

prostul

nu poate fi arhitect.

 

Problema cea mai presantă a Domnului A

este că vine o vreme când va pleca Dincolo

şi de pe-acum lucrează la plan-detaliul care contează:

ce lasă în urmă Aici pentru Atunci,

conştient că nu va trăi într-o ţară normală, în următorii zece ani.

 

Domnul A vrea să lase în urmă un oraş al tuturor,

într-un gigantic proiect tutelar

despre fericirea umană în comparaţie cu cea vegetală,

Restul e BLOWIN IN THE WIND.

 Mult curaj îţi trebuie ca să trăieşti,

dar cu Domnul A

se întâmplă şi astăzi o nouă iubire.

El trasează mereu un nou cap de perspectivă

pentru marele bulevard al speranţei:

 

TIMPUL – cu un genunchi îndoit pe trotuarele lumii,

 

a patra dimensiune a Spaţiului omenesc.

 

Stabil şi durabil.

 

 

Comentează!