ŞI ZIARIŞTII CÎŞTIGĂ PROCESE, NU-I AŞA?
După un proces la CEDO care a durat mai bine de opt ani, jurnalistului Petru Frăsilă i s-a făcut dreptate.
În 2004, actualul director de la Prima Tv Iaşi, a acţionat statul român în judecată la Strassboug, după ce organele de drept, care ar fi trebuit să pună în aplicare o decizie judecătorească a Tribunalului Neamţ au rămas impasibile, refuzînd să execute ordinul instanţei.
Pe scurt, conflictul a început în 2002, cînd magnatul nemţean Ioan Ţociu, la ora aceea parlamentar şi co-acţionar la Tele M Neamţ, a interzis accesul jurnaliştilor Petru Frăsilă şi Lucia Ciocîrlan (director de programe) în studiou, pe motiv că aceştia difuzaseră o serie de materiale critice la adresa sa. După ce instanţa locală şi Curtea de Apel Bacău au dat dreptate celor doi ziarişti, executorii şi poliţia, sub influenţa baronului, au ezitat să acţioneze.
Curtea Europeană a decis, la 10 mai curent, că a fost astfel încălcată libertatea de exprimare a jurnaliştilor şi a hotărît definitiv că statul român trebuie să le plătească despăgubiri de 18.000 de euro şi cheltuieli de judecată de 5.500 de euro.
În virtutea articolului 10 al Convenţiei Europenei referitor la dreptul la libera exprimare, decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) – stauează o dată în plus obligaţia statului de a proteja media locală de presiunile politico-economice.
Noua faţă a recesiunii
Noii guvernanţi ne-au procopsit cu încă o expresie menită să micşoreze entuziasmul schimbării şi să-i pună-n gardă pe guvizi că, pe lîngă laptele şi mierea promise, în perioada următoare, va curge şi o dîră substanţială de căcat.
Mult elaborată în laboratoarele experţilor, recesiunea statistică, bate de la mare distanţă recesiunea economică. Pe-asta o înţelegea orice prost: dacă nu produci, n-ai.
Recesiunea statistică e, însă, mult mai nasoală. Comportă o serie de parametri daţi dracului: alocări de resurse, restructurări, sincope, sector privat competent, recul de monedă naţională, cheltuieli necesare reducerii cheltuielilor, micşorări de salarii pentru măriri de salarii, 3 cote unice progresive, şi alte băgări de pulă în mintea cetăţeanului.
Ca-n factura de gaz, unde-ţi citeşti consumul în metri cubi şi plăteşti kilowaţi, cum ar veni cumperi parizer, dar plăteşti caviar.
Io zic că şi băieţii ăştia-s puşi pe suprimare.
Da n-ar fi mai ieftin cu cianură?
Să-mi dea domnu Dan douăjdemii de euro şi mă caaaaaaar unde-o-i mai vedea cu ochii.
EXCELENŢA ÎN ARTA ORALĂ
Daniela Santanache este candidata partidului lui Berlusconi pentru preşedinţia Italiei, că şi la macaroane sunt alegeri anul ăsta. Fătuca are 51 de ani şi e la fel de controversată şi noncomformistă ca şi maestrul ei. Sloganul ei electoral dovedeşte o artă orală specifică marilor oameni politici. Textul tradus, sună aşa:
EU ÎNGHIT .
Ca să nu murdăresc.
Pentru proteine.
Pentru patrie.
Mi-ar plăcea ca şi politicienii români să fie atît de sinceri, eco, şi iubitori de ţară, ca această adevărată Sarah Palin a Italiei.
SLOGANE ELECTORALE
Pe vremea cealaltă, în preajma alegerilor locale, care, nu ştiu cum, picau mereu pe 4 martie, gardurile şi zidurile se umpleau de afişe cu un text unic: Votaţi candidaţii Frontului Democraţiei Populare! Pentru un oraş, era suficient un candidat la fotoliul de primar şi o listă unică de consilieri, propuşi cu aprobarea Partidului şi cu dosare beton. N-aveau nicio emoţie, odată propuşi erau şi aleşi cu sută la sută din voturi. Cine îndrăznea să voteze nu?
Vremurile s-au schimbat, alegerile au devenit mai destinse şi mai vesele. Care vrea, în funcţie de ambiţie, orgoliu şi interes, poate candida la o funcţie în conducerea urbei sau a judeţului. Interesul poate fi politic, sau civic, sau personal. Pretendentul la demnităţi îşi construieşte campania electorală cum se pricepe, sau angajează specialişti în comunicare – manipulare. Căci scopul este să convingă poporul că el cel mai deştept, mai energic, mai simpatic, mai serios, mai decis să-şi respecte promisiunile pe care le aruncă nemilos în programul său electoral.
Poate cel mai important element de persuasiune este sloganul, sinteza proiectului viitoarei şi speratei sale guvernări. Românul s-a deşteptat, pe nimeni nu mai convinge ordinul “Votaţi pe…!”. Sau “Numai cu x vom reuşi să avem un oraş frumos!”, ” Cu y spre victorie!” sau “Împreună, spre viitor!”.
Subtil, grav, insinuant, promiţător, înţelept sau tîmpit, sloganul este chintesenţa exprimată a personalităţii viitorului conducător al urbei. Prilej de meditaţie. Aşa că, meditaţi la cîteva care colorează pentru o lună frumosul nostru oraş. Şi comentaţi.
Subtil, grav, insinuant, promiţător, înţelept sau tîmpit, sloganul este chintesenţa exprimată a personalităţii viitorului conducător al urbei. Prilej de meditaţie. Aşa că, meditaţi la cîteva care colorează pentru o lună frumosul nostru oraş. Şi comentaţi.
Puneţi mausul pe poze ca să aflaţi părerea mea.
UPDATE: Nu merge chestia cu mausul în wordpress.
- Ovidiu Budeanu – pentru creatorii şi inovatorii din Bacău (or fi vreo două sute)
- Florin Lazăr: Încă o inimă plină de respect, în loc de sînge ( m-a impresionat, un adevărat cavaler)
- Dumitru Sechelariu: Pentru nostalgicii care refuză să moară (era şi-un film, Stejarii mor în picioare)
_ Constantin Scripăţ: Schimbare, schimbare, da s-o ştim şi noi (cum ar veni, schimbarea schimbării)
- Romeo Stavarache: Bacău, acasă ( iar filme tari, cum ar fi “În pat cu duşmanul”)
- Dragoş Benea: De mînă cu pilotul ( merita un slogan mai bun, i l-aş fi făcut gratis, sau, în fine, cu bani puţini)
BĂI PONTA, AI ACŢIUNI LA ĂŞTIA CU BENZINA?
Că-s la modă interogaţiile din titlu, iaca şi eu. Da mai disperat decît tabloizii, că-mi dau ăştia la benzinării trei kile la douăj de lei, de-mi vine să le cînt vecină dragă vecină, băga-ţi-aş în cur benzină. Au făcut-o de şase lei litru porcii, mai au puţin şi, cu banii pe-un plin, îmi iau un kil de neutroni şi m-arunc în aer cu ţara asta cu tot.
Ponta are ochelarii aburiţi de nu bangheşte că ăia de le-a vîndut Năstase petrolul de sub noi fac mişto de el?
Sau au amîndoi niscai acţiuni pe la petromul pizdei mamii lor, şi-atunci, scuze, se explică.
Că mă mut în Switzerland, că acolo măcar, şi eu ca român pot să-mi permit un păhărel de essence pe zi, să mişc Chevroletul 30 de kilometri prin oraş.
Prix de carburants SUISSE:
11 mai 2012
|
SP95
|
SP98
|
Diesel
|
||
|
|
|||||
|
1.80
|
-
|
1.84
|
||
|
1.81
|
1.85
|
1.86
|
||
|
1.75
|
BASCA MĂ-SII DE PARIU
Ca să-mi mai confirme încă odată prejudecata că habar n-am să cîştig, iaca, Bilbao a luat-o urît de tot pe cocoaşă. Consider fotbalul un sport destul de mişto, dar nu mă uit la meciuri şi evit ştirile cu fotbalişti. Sunt invidios că-şi pot cîştiga bine existenţa cu picioarele, în timp ce alţii, cu mintea, o tîrîie de azi pe mîine. În general, ştiu despre ei, despre fanii lor şi despre finanţatorii de cluburi că-s nişte cocălari fără bun simţ, care urlă, se bat şi nu le pasă că deranjează pe alţii. De exemplu, pe mine.
Pînă ieri-alaltăieri, habar n-aveam cine-s ăia care-şi vor disputa nuşce cupă pe noul stadion din Bucale. Apoi, am văzut niscai spanioli chefuind în Centrul Vechi. Ştiristele s-au tot întrecut între ele să ne informeze că ce mişto-s ibericii, ce bine ştiu să bea ei şi ce le mai plac gagicile noastre şi tot de la ele, vrînd nevrînd, am aflat că joacă două echipe cu aproape acelaşi nume. Una Atletico de Madrid şi una Athletic, din Bilbao, capitala celor mai afurisiţi revoluţionari de mai există-n Europa. Păi, bat războinicii ăştia, nu se poate să nu bată, că doar luptă pentru independenţă. Sau autonomie, ce-o fi.
Şi, foarte sigur că cîştig, pun pariu cu mine că bascii iau cupa. Mă iau cu treburi, trece ziua, se face seară şi-mi aduc aminte de pariu.
Hai, zic, să văd şi eu ce se-ntîmplă pe stadion, să mă conectez la realitate, că doar n-oi trăi în pădure, aşa atemporal. Şi deschid tembelizorul, pe la zece. Era deja unu la zero pentru madrileni.
Pîn-la urmă, s-a făcut de trei şi bascii au părăsit terenul smiorcăindu-se.
Asta îmi dă mult de gîndit. Dacă pierd şi pariurile cu mine însumi, nu-i a bună.
Băsescu al francezilor s-a dat la fund
Cocălarul francez s-a dus pe copcă.
Am citit discursul de aseară al preşedintelui Băsescu. Ar fi trebuit să conţină repere existenţiale pentru popor în perioada care urmează, deoarece românii aşteptau niscai concluzii după discuţiile cu discuţiilor cu reprezentanţii FMI, CE şi ai Băncii Mondiale. Cînd colo, ce să vezi? Miştocăreli de mus alcoolizat, la grămadă. Ba că el a anunţat încă din octombrie că la 1 iunie se măresc la loc salariile şi se dau înapoi banii pensionarilor, ba că nu e de acord cu chestia asta, dacă măsura afectează bugetul.
Păi, nea caisă, sigur că afectează bugetul, dar tu ar trebui să ştii dacă există alea 5 miliarde sau nu, aşa cum ştii dacă mai ai sau nu bani de-o votculiţă.
Explică-mi şi mie cum vine asta: Reîntregirea salariilor reduce deficitul de la fondul de pensii cu un miliard de lei, urmată de asta: S-a înţeles greşit. Măsura revenirii salariilor nu este natură să afecteze niciunul dintre cele două fonduri în mod negativ, dimpotrivă, în mod pozitiv. Ce dracu, am înebunit cu toţii? Am băut din aceeaşi sticlă şi s-a luat gonoreea?
M-o fi tîmpit factura de regularizarea pizdei mamii lor de 20 de milioane de la EON Gaz, cu termen pe 15 mai, (care e în Kilowaţi, deşi eu am contor pe metri cubi!), poate de-aia nu pricep geniala frază a marinerului: Rezerva pentru plata salariilor, dacă economia nu a mers pozitiv, să spunem, mai pozitiv decât ne-am aşteptat este în dreptul de a modifica deficitul, de la 1,9% la 2,2%. În urma evoluţiilor de până acum rezultă un deficit mai mic, de 1,84% din PIB. Va putea corecta deficitul de la 1,9% la 2,24%, deci cu 0,34 puncte procentuale. Avem spaţiu fiscal pentru a reîntregi integral salariile.
Fac menţiunea că nu sunt bugetar.
Şi tot aşa, ca prostu, mă gîdilă la auz ştirea că labă tristă de Sarkozy s-a dus pe copcă. Deşi nu are un discurs atît de imbecil ca cocălarul nostru.
Iar sper, iar sunt bou.
Sfîrşitul lumii la perigeu
Efectele catastrofale ale Lunii uriaşe care va apărea noaptea asta, au şi început. Chiar seara trecută, am avut prilejul să-i vedem behăind apocaliptic pe domnul candidat Virinel şi pe domnul candidat Bahmuţeanu. Primul a suspinat pe Ce-am iubit s-a scuturat, ce-a fost verde s-a uscat, iar al doilea, n-am prea înţeles cu tot efortul lui afonic, dar era ceva care aducea cu Aşa-i românul. Apoi, pe la opt, au zburat pe deasupra casei trei elicoptere, iar după vreo zece minute, alte trei.
Noaptea a trecut cum a trecut, doar că, pe la ora două m-am trezit transpirat dintr-un coşmar în care se făcea că dădeam mîna cu un lung şir de politicieni, dintre care am recunoscut pe Băse, Antonescu, Diaconescu, Ponta, dar vă spun, capătul rîndului nu se vedea. În schimb, în jurul lor mişunau maidanezi drăguţi cu covrigi în coadă, iar scena se petrecea pe malul unui rîu, jumate lapte jumate miere, separate printr-un firicel de Jacobs solubil care tocmai se scumpise din nou.
Dimineaţa marii Luni a debutat şi mai prost. M-a împins naiba să deschid un filmuleţ despre predicţiile mayaşe şi semnele misterioase din lanurile de grîu din Anglia. Ce mai, lumea-i pe ducă. La perigeu.
Dar nu azi. Azi vor fi doar ceva mizilicuri de cutremure, ţunami, inundaţii, previzibile de altfel şi ca urmare a invaziei de căpuşe.
Mayaşii dau ca sigur că scăpăm de toate pe 12.12.2012.
TRAIAN ARE PULĂ
Ura, drăguţa mea, Traian are pulă.
Dar rictusul de satisfacţie al împăratului l-aţi băgat de seamă?
Dar atitudinea lui de cocălar antic căruia i se rupe de orice?
Dar urletul lupoaicei pătrunsă de trupul şarpelui, l-aţi auzit?
Dar cele mamele umflate după moda contemporana ale capitolinei le-aţi văzut?
Gaudeamus igitur, în sfîrşit, avem un monument mai hidos şi mai idiot decît Memorialul renaşterii, ţeapa cu un coi în vîrf, realizată de genialul Alexandru Ghilduş. Ne-am rîs pe 56 de miliarde de lei vechi de capodopera kitsch din Piaţa Revoluţiei, poreclind-o în fel şi chip: „Țeapa” din Piața Revoluției, Cartoful pe Băț, Țepușă cu cartof, „Vector cu coroniță”, “cartof tras în țeapă”, „ghildușa piramidă”, „circumcizia ratată”, „monumentul cu penetrare”, „un creier pe băț”, „măslina-n scobitoare”, „nuca-n țeapă”, “fleica-n frigăruie”, “cartoful revoluției”, “țeava și testiculul”, “țeapa de 56 de miliarde”, “kitsch cu patalama”.
Autorul caricaturii lui Traian, turnată în 500 de kg de bronz la un preţ de doar 100 000 lei noi, Maestrul Vasile Gorduz ne-a întrecut aşteptările. România manelistă, dominată de pitziponci şi semenele lor, otevizată şi ameţită de etnobotanice, avea nevoie de o asemenea operă care să exprime erecţia prostului gust, al inculturii şi al tîmpeniei naţionale.
Bravos, Oprescule, bravos cacademicieni şi rrrectori ai culturii naţionale! Voi sunteţi salvarea conştiinţei culturale, istorice şi patriotului naţionale al românaşilor avizi de adevăr şi frumuseţe.
CENTRUL APOSTU LA ANIVERSARE
Au fost artişti, premianţi, scriitori, notabilităţi, prieteni ai instituţiei.
Erau mai mulţi acolo care priveau de pe scaune scena serii, după operaţii diverse. Operaţii ce ţin de spital, anestezie, bisturiu, doctori, să ne-nţelegem.
Unul cică avea chiar trei stenturi şi glumea, zicînd că după trei intervenţii de-astea urmează by passul şi capătă gradul de general. O doamnă tocmai ieşise din spital după o a treia operaţie de cancer. Un poet se văita de coloană, o pictoriţă mi s-a plîns că s-a îngrăşat, iar un prozator care-a scris două cărţi anul trecut a spus că are 350 glicemie.
Un cunoscut coregraf a pretins că a luat diabet de la un fost şef de-al lui.
Pe mine mă durea stomacul.
Şamd.
Dar la toţi ne era bine, chiar aşa, mai bătrîni, mai ramoliţi, mai de milă, cum suntem.
Aşa că, cine mai poate, are de ce să spere.
